Grossglockner

Grossglockner-ul este vârful cel mai înalt din Austria, măsurând 3798 m de la nivelul mării, şi poate fi considerat al doilea vârf din Alpi, după Mont Blanc, ca proeminenţă (înălţimea în funcţie de cel mai adânc pas ce îl separă de muntele învecinat-înălţimea relativă 2423m). Dacă mai adăugăm şi următoarele: găzduieşte cel mai lung gheţar din Austria-Pasterze,9 km , precum şi cea mai înaltă cabană Erzherzog-Johann-3454 m supranumită Adlersruhe (Popasul vulturilor), putem afirma despre acest masiv că reprezintă Triglavul austriac.

Macheta masivului aflată în muzeul din Kals

Înainte de a localiza geografic vârful Grossglockner trebuie "poziţionat geologic". Astfel, Grossglockner-ul este cel mai înalt vârf din grupul munţilor Glockner situaţi în nordul grupei muntoase Hohe Tauern din Alpii Tirolezi, care la rândul lor fac parte din Alpii Orientali Centrali.
Masivul se întinde pe graniţa dintre provinciile Carinthia şi Tirolul de est, ambele fiind situate în sudul Austriei.

Prima menţiune a vârfului apare pe o hartă ce datează din 1561. Denumirea sa nu se ştie de unde derivă. Există mai multe ipoteze,una din ele, cea mai probabilă , se referă la forma muntelui.Este aseamănat cu clopotniţa(kirchenglocne) bisericilor din valea Kodnitz. Altă variantă se îndreaptă spre "Glocke", un tip de ceas din Heiligenblut a cărui vechime depăşeşte 500 de ani.

Bisericuţă de secol 14 (1366) din Kals

Epopeea cuceririi vârfului este începută, la sfârsitul secolului 18, de un profesor de ştiinţe din Ljubljana pe nume Belsazar Haquet. Acesta publică în 1783 o descriere a muntelui precizând în paginile cărţii că vârful muntelui încă nu a fost atins de către om.
Inspirat de carte, cardinalul Franz Xaxer Salm-Reifferscheid, episcopul local, a decis să organizeze o expediţie pentru a deschide o rută de acces către vârf.Pentru aceasta au fost angajaţi doi pădurari, fraţii Martin şi Sepp Klotz din satul Heiligenblut aflat la poalele muntelui.Astăzi renumita statiune si important punct de plecare spre vârf.

Cei doi fraţi au facut mai mult decât li s-a spus ajungând pe Kleinglockner, probabil pe 23 iulie1799.
O luna mai târziu cardinalul Slam a organizat prima expediţie către vârf, în care s-au angajat 30 de persoane. Scopul expediţiei bisericeşti consta în montarea unei cruci pe vârf. Vremea capricioasă a amânat tentativa de cucerire a vârfului.

Momente din trecutul alpin, reînviate într-un muzeul alpin, din Kals

În ziua de 27 iulie a anului următor, o altă expediţie are loc. 62 de persoane printre care 12 demnitari (Salm şi oamenii săi de ştiinţă) cu ajutorul a 16 cai pornesc spre cucerirea vârfului Grossglockner. De această dată s-au montat corzi fixe în zonele periculoase.
Vremea favorabilă a facilitat ca aproape întreaga suită a episcopului să atingă cota 3,454 m. Astăzi, acolo există cabana Erzherzog-Johann supranumită Adlersruhe (Popasul vulturilor).În următoarea zi, din toate cele 64 de persoane doar4 pădurari, printre care şi fraţii Klotz, împreuna cu preotul local, au izbutit să atingă vârful. Crucea a fost montată o zi mai târziu.

Actuala cruce a fost urcată cu elicopterul în anul 1999.

Costul celor doua expediţii iniţiate de către episcopul Slam nu este precizat în rapoarte. Dar, ştiindu-se cu cât erau platiţi la zi oamenii care au ajutat la cucerirea vârfului, costurile materialelor de construcţie precum şi costurile de transport, din acele vremuri, s-a raportat la valorile anului 2005 şi astfel s-a putut aproxima o suma de cel puţin 50.000 euro, cheltuită de episcop pentru ambele expediţii.

Echipament folosit

• o semicoardă de 50m, cu care am mers legaţi în coardă scurtă.Pe unele porţiuni am mers în tandem.Am ales varianta cu coarda scurtă să fim mai apropiaţi pentru a ne auzi semnalele, unde mai pui că traiectoria corzii printre lespezile tăioase nu era tocmai dreaptă şi dacă am fi desfăşurat 50m de coardă s-ar fi frecat rău de tot coarda.

• 4 bucle echipate (expresuri).Pe porţiunea superioară a traseului, după Fruhstucksplatzl, se înmulţesc ancorele.

• 3-4 bucle de chingă de lungime preferabil 120-150cm

• are pentru o retragere mai rapidă (în zilele aglomerate), precum şi o buclă două din cordelină pentru nodul Prusik, dacă este cazul, pe porţiunile cu corzi fixe
• cască, colţari şi piolet de tură

• 3 asigurări mobile (friend-uri) de mărime mică spre medie este indicat să aveţi la voi şi un dispozitiv de asigurare

Traseul...Studlgrat- AD, 3+/A0,530m, 6h

Până pe gheţar se urcă 15-20 min pe colina din faţa cabanei.

Este recomandat ca pe acest traseu să fiţi echipaţi cu colţari, piolet, iar ca asigurare o semicoardă este de ajuns.

Cresta este presărată cu puncte de asigurare, tije metalice sau ancore chimice.Începând cu Fruhstucksplatz 3550m ancorele se înmulţesc, la acestea se adaugă şi corzile fixe din paşii dificili. Pasajele cu o dificultate ridicată se pot depăşi şi fără ajutorul corzilor fixe montate, asta dacă nu sunteţi în criză de timp.

...că venise vorba de timpi...ca idee într-un ritm normal parcurgeți:

30 min. până la baza gheţarului Teischnitzkees
2,5-3h Fruhstucksplatz 3550m, pe parcursul căruia sunt câteva asigurări
3,5-4 h până la 3798 m, vârful
2,5-3h retragerea la Studlhutte

3798m

Acest panou informativ se găseşte în faţa cabanei Stuedlhutte, fiind poziţionat pe direcţia potecii ce ne duce spre creasta Studlgrat.Pe acesta veţi găsi informaţiile şi atenţionările necesare.

Retragerea se face pe traseul clasic de urcare spre vârf, dinspre Kals. Ruta clasică dinspre sud este: Kals--6km--Lucknerhaus 1918m -1h-Lucknerhutte 2241m--2,5h--Studlhutte 2802m--Erzherzog-Johann-Hutte 3454m--2h--3798m.

Aici gasiți un topo al rutei, in germană, pentru cine cunoaște acest grai: www.bergsteigen.at/de/touren.aspx?ID=459

Până la Studlhuette avem acces cu masina 6 de km, drum ce ne duce la cab. Lucknerhause 1918m.Se plătește 9 euro per mașină (seara, după ora 18, nu mai este nimeni să taxeze!:)).
De aici se pleacă spre Lucknerhutte 2247m, 1 h-1,5 h, iar până la Studlhuette încă 2,5 h.

Pe unde am dormit...

Cabana Studlhutte

Cabana aparţine Clubului Alpin German (DAV) şi a fost construită 1868, iar forma actuală a căpătat-o între anii 1993-1996.

Preţuri orientative în anul 2009

20 euro......preţ întreg /noapte fară mic dejun
10 euro......preţ redus la cazare, asta dacă faceți dovada că aparțineți unei organizații afiliate la UIIA
8 euro......micul dejun ( buffet suedez , deschis între orele 5-7 a.m)
4 euro......halba de bere
6 euro......supa

Este indicat să vă rezervaţi locurile, dacă aveţi de gând să înnoptaţi la cabană, mai ales în sezon.

Pentru aproape 9,5 euro pe noapte am beneficiat de liniştea şi curăţenia specifice nemţilor.Trebuie ştiut că acest camping este singurul din zonă.
Campingul aparţine comunităţii locale, ca urmare în preț este inclusă și taxa locală.

...la sfârsit

Facută să te... satisfacă... după o tură lungă.